cultură financiară

Standardul IFRS 9 permite utilizarea hedge accounting-ului pentru a alinia mai bine recunoașterea în contabilitate a relațiilor economice de acoperire a riscurilor. În lipsa acestui tratament, efectele instrumentelor derivate pot distorsiona rezultatul financiar, în special atunci când sunt utilizate pentru a acoperi riscuri viitoare.

Ce este hedge accounting?

Hedge accounting este o metodă specială de contabilizare, prevăzută de IFRS 9, care are scopul de a reflecta în mod fidel relația economică dintre un instrument financiar derivat și elementul de risc pe care îl acoperă. În lipsa aplicării hedge accounting, instrumentele de hedging sunt recunoscute la valoare justă cu variații în profit și pierdere, în timp ce elementul acoperit (de regulă, fluxuri viitoare sau active/pasive existente) nu reflectă aceeași volatilitate contabilă – ceea ce poate crea o imagine denaturată asupra performanței entității.

IFRS 9 permite trei tipuri principale de relații de hedging:

1. Fair value hedge – Acoperirea riscului de variație a valorii juste

Fair value hedge presupune protejarea unui activ sau pasiv recunoscut (sau a unei angajamente ferme) împotriva riscului de variație a valorii sale juste, determinat de un factor specific de risc (dobândă, valută, preț de piață). Exemplul clasic este un împrumut cu dobândă fixă, al cărui risc de rată a dobânzii poate fi acoperit cu un interest rate swap.

În acest tip de hedging, ambele elemente – instrumentul de hedging și elementul acoperit – sunt ajustate la valoare justă, iar modificările sunt recunoscute simultan în contul de profit și pierdere. Astfel, efectul net asupra rezultatului reflectă eficacitatea hedging-ului.

2. Cash flow hedge – Acoperirea riscului de variație a fluxurilor de numerar viitoare

Cash flow hedge este utilizat pentru a proteja fluxurile de numerar viitoare care sunt extrem de probabile, dar expuse la un risc specific, cum ar fi variația ratelor dobânzii sau a cursului valutar. Este adesea aplicat în cazul împrumuturilor cu dobândă variabilă sau contractelor viitoare de achiziție sau vânzare în valută.

În acest caz, modificarea valorii juste a instrumentului de hedging este recunoscută în other comprehensive income (OCI) și transferată treptat în contul de profit și pierdere atunci când fluxul de numerar are loc efectiv. Dacă fluxul acoperit nu mai este așteptat să apară, câștigurile/pierderile din OCI se recunosc imediat în profit și pierdere.

3. Hedge of a net investment in a foreign operation – Acoperirea unei investiții nete în valută

Acest tip de hedging este aplicabil grupurilor multinaționale și vizează protejarea investiției nete într-o filială dintr-o altă țară față de riscul de conversie valutară. Riscul acoperit este cel al modificării valorii investiției, exprimată în moneda funcțională a companiei-mamă, ca urmare a variațiilor cursului valutar.

Această formă de hedging funcționează similar cu cash flow hedge în ceea ce privește recunoașterea: modificările valorii juste ale instrumentului de acoperire sunt recunoscute în OCI și reclassificate în profit și pierdere doar atunci când investiția este cedată (total sau parțial).

Cerințele IFRS 9

Pentru a putea aplica tratamentul special de hedge accounting, o entitate trebuie să demonstreze că relația de acoperire respectă toate cerințele impuse de IFRS 9. Acestea vizează nu doar intenția de acoperire a unui risc, ci și documentarea riguroasă și justificarea unei relații economice credibile între instrumentul de hedging și elementul acoperit.

1. Documentarea relației de hedging

La momentul inițierii relației de hedging, entitatea trebuie să întocmească o documentație formală, care să includă:

• identificarea instrumentului de acoperire și a elementului acoperit,
• natura riscului acoperit (ex: rata dobânzii, curs valutar),
• strategia de gestionare a riscului,
• modul de evaluare a eficacității hedging-ului.

Această documentație trebuie să fie completă înainte de recunoașterea efectelor contabile ale hedging-ului.

2. Existența unei relații economice

IFRS 9 impune ca variațiile valorii juste sau ale fluxurilor de numerar ale instrumentului de hedging și ale elementului acoperit să fie corelate în mod așteptat. Acest lucru presupune că riscul acoperit afectează ambele componente în mod similar, dar în direcții opuse (efect de compensare).

Exemplu: Într-o relație de cash flow hedge, dacă dobânda variabilă EURIBOR 6M afectează atât costul unui împrumut, cât și fluxurile dintr-un interest rate swap, se consideră că există o relație economică între cele două.

3. Eficacitatea relației de hedging

Un element cheie al validării unei relații de hedging este demonstrarea eficacității acesteia. IFRS 9 solicită o evaluare prospectivă a eficacității, fără a mai impune un test retroactiv (cum era cazul în IAS 39). Evaluarea poate fi:

• Cantitativă – prin comparație statistică între variațiile valorii instrumentului de hedging și ale elementului acoperit (ex: regresii, corelații).
• Calitativă – dacă instrumentele au caracteristici similare (monedă, maturitate, frecvență a fluxurilor), se poate presupune eficacitatea fără model matematic.

Important: raportul de acoperire contabil (hedge ratio) trebuie să reflecte raportul folosit în practică. IFRS 9 interzice ajustarea artificială a hedge ratio-ului doar pentru a obține o eficacitate contabilă mai bună.

4. Riscul de credit nu trebuie să domine

Dacă modificările de valoare ale instrumentului de hedging sau ale elementului acoperit sunt influențate mai degrabă de riscul de credit decât de riscul acoperit, relația de hedging nu este eligibilă. Acest criteriu are rolul de a menține relevanța relației economice analizate.

Exemplu: Acoperirea fluxurilor viitoare dintr-un împrumut cu dobândă variabilă

Context:

TechMet S.A., o companie industrială din România, contractează în ianuarie 20×5 un împrumut de 20 milioane EUR, pe 5 ani, cu o dobândă variabilă: EURIBOR 6M + 2% marjă bancară.

La data semnării contractului, EURIBOR 6M este 3,00%, ceea ce înseamnă că, în prezent, costul total al dobânzii este 5,00%.
Totuși, pe fondul inflației persistente și a incertitudinilor geopolitice, TechMet se teme că EURIBOR ar putea crește semnificativ în următorii ani – posibil peste 4% sau chiar 5%.

Pentru a evita această volatilitate și pentru a asigura previzibilitate financiară, TechMet încheie un Interest Rate Swap (IRS) cu o bancă:

• Plătește o rată fixă de 3,60% către bancă;
• Primește EURIBOR 6M de la bancă (același index ca cel al împrumutului).

Astfel, indiferent cum va evolua EURIBOR, TechMet știe că va plăti în final 3,60% (swap fix) + 2% (marja împrumutului) = 5,60% cost fix total.

Identificarea relației de hedging:

• Instrument de acoperire: Interest Rate Swap (plată fixă, încasare EURIBOR 6M)
• Element acoperit: fluxurile de numerar viitoare legate de dobânda variabilă (EURIBOR 6M) din contractul de împrumut
• Tipul hedging-ului: Cash flow hedge
• Obiectivul economic: Stabilizarea costului împrumutului prin eliminarea riscului de creștere a EURIBOR peste nivelul actual.
• Obiectivul contabil: Recunoașterea sincronizată a efectelor economice ale hedging-ului în situațiile financiare, evitând distorsiuni în P&L.

Mecanism economic – Cum funcționează în practică

La fiecare 6 luni TechMet plătește către bancă dobânda variabilă: EURIBOR 6M + 2% pe baza împrumutului (20 mil. EUR).

Din IRS TechMet primește EURIBOR 6M (aceeași sumă ca cea datorată băncii), și plătește rata fixă de 3,60%.

Prin compensare, TechMet rămâne cu o dobândă totală de 5,60%, indiferent de evoluția EURIBOR.

Tratamentul contabil:

1. Inițial, IRS-ul este recunoscut la valoare justă în bilanț, cu modificările valorii juste recunoscute în OCI (other comprehensive income), în măsura în care hedging-ul este eficace.
2. Lunar, o parte din rezervele din OCI este reciclabilă în contul de profit și pierdere, pe măsură ce se înregistrează cheltuielile cu dobânda pe împrumut.

Simulare contabilă – Anul 1, 20×5:

Presupunem că, la 31 decembrie 20×5 euribor a rămas la 3% ceea ce ar reprezenta dobândă reală datorată conform contractului de împrumut:

Dobândă = (EURIBOR + marjă) × principal × (număr zile / 360) =(3%+2%) × 20,000,000 = 1,000,000 EUR

Fluxurile din IRS vor fi:

• TechMet primește:

EURIBOR 6m × 20,000,000 = 3% × 20,000,000 = 600,000 EUR

• TechMet plătește:

Dobândă fixă × 20.000.000 = 3.6 % × 20,000,000 = 720.000 EUR

Diferența netă IRS = 720,000 – 600,000 = 120,000 EUR pierdere

Aceasta reflectă pierderea estimată dacă IRS-ul ar fi lichidat acum. Conform IFRS 9 (cash flow hedge eficace), înregistrăm modificarea valorii juste în OCI:

Dr  OCI (Rezerva din cash flow hedge)     120,000 EUR  
    Cr  Derivate – Pasiv                  120,000 EUR

Reclasificare în P&L a porțiunii aferente perioadei (reflectă pierderea netă efectivă din IRS)

Dr Cheltuială cu dobânda (P&L)      120,000 EUR  
   Cr OCI – Rezervă din hedging     120,000 EUR

Când o relație de cash flow hedge este eficace, câștigurile/pierderile recunoscute în OCI se transferă („reclasifică”) în contul de profit și pierdere în același moment în care fluxurile de numerar acoperite afectează profitul sau pierderea.

Concluzie

Hedge accounting nu este o „cosmetizare” a cifrelor, ci un instrument necesar pentru o imagine fidelă a riscurilor asumate și a strategiilor de gestionare financiară. Totuși, aplicarea sa cere rigurozitate, documentare și testări periodice de eficacitate.

Mai mult, dacă situațiile financiare sunt auditate, secțiunea de hedge accounting este supusă controlului auditorului – ceea ce presupune o atenție suplimentară în ceea ce privește documentarea și aplicarea corectă a cerințelor IFRS 9.