International Accounting Standards Board (IASB) a publicat un near-final staff draft ce conține 6 exemple ilustrative privind modul în care incertitudinile – în special cele climatice – pot fi reflectate în situațiile financiare, în conformitate cu standardele IFRS existente. Aceste exemple sunt parte a unui demers mai larg de a crește transparența și consistența raportării financiare în fața riscurilor emergente.
Ce este un near-final staff draft și de ce contează?
Un near-final draft este o versiune aproape finalizată a unui document elaborat de echipa tehnică a IASB, dar care nu a fost încă aprobat oficial de board. Scopul? Să ofere companiilor și auditorilor o vizibilitate timpurie asupra conținutului ce va fi publicat oficial în luna octombrie 2025 – oferind timp pentru pregătire, aliniere și testare.
Aceste exemple nu introduc reguli noi, nu modifică standardele existente, dar ele răspund unei nevoi urgente din piață: aceea de a reduce decalajul dintre ceea ce companiile comunică în raportările lor de sustenabilitate și ceea ce se regăsește în situațiile financiare auditate.
Exemplele sunt ancorate în scenarii climatice, însă principiile prezentate pot fi aplicate oricărui tip de incertitudine semnificativă precum: riscuri juridice, politice, economice sau tehnologice. Obiectivul este clar – să ajute entitățile să înțeleagă când și cum ar trebui să ofere informații suplimentare pentru ca utilizatorii situațiilor financiare să poată lua decizii informate.
Pentru a înțelege mai bine valoarea acestor exemple, am analizat primul caz ilustrativ din document: materiality judgements (raționamentul materialității).
Exemplul 1 – Aplicarea raționamentului materialității conform paragraful 31 din IAS 1 (par 20 din IFRS18) Materiality judgements applying paragraph 31 of IAS 1 (paragraph 20 of IFRS 18)
Exemplul este construit pe două scenarii contrastante, ambele realiste, care ar putea apărea în practică.
Scenariul A – Aplicarea raționamentului materialității conduce la prezentarea unor informații suplimentare
Entitatea A activează într-o industrie cu utilizare intensivă de capital și este expusă semnificativ riscurilor generate de tranziția climatică. Aceasta a dezvoltat un plan de tranziție cu obiective clare de reducere a emisiilor și investiții viitoare în tehnologii eficiente energetic.
Din punct de vedere contabil, entitatea stabilește că planul nu influențează activele sau datoriile la data bilanțului. Duratele de viață ale instalațiilor rămân neschimbate, materiile prime existente sunt utilizabile și recuperabile, iar testele de depreciere arată că valorile contabile sunt susținute de valori recuperabile suficiente. Provizioanele pentru dezafectare nu sunt afectate de plan.
Totuși, conducerea analizează dacă, în lipsa unei explicații clare, informațiile din situațiile financiare ar putea fi interpretate ca fiind incomplete sau contradictorii în raport cu mesajele transmise în comunicările generale ale companiei. Planul de tranziție este semnificativ pentru strategie, expunerea la riscurile climatice este ridicată, iar contextul extern – inclusiv politicile publice – amplifică relevanța subiectului pentru utilizatorii informațiilor financiare.
Această analiză este ancorată în paragraful 31 din IAS 1 (sau 20 din IFRS 18), care prevede că, în completarea cerințelor explicite din standarde, entitatea trebuie să furnizeze informații suplimentare atunci când acestea sunt necesare pentru ca utilizatorii să înțeleagă în mod corect efectul tranzacțiilor, al altor evenimente sau al condițiilor asupra poziției financiare și performanței entității. Această obligație este activată atunci când informațiile oferite exclusiv prin aplicarea standardelor nu sunt suficiente pentru a acoperi toate elementele semnificative.
În acest caz, chiar dacă efectul financiar este nul sau nesemnificativ în perioada curentă, raționamentul materialității presupune o analiză complexă, care ia în considerare atât factori cantitativi, cât și calitativi.
Factorii cantitativi se referă, de regulă, la mărimea impactului asupra valorilor prezentate în bilanț sau contul de profit și pierdere. În cazul de față, impactul este nul, deci din această perspectivă, informația nu ar părea semnificativă.
Însă factorii calitativi joacă un rol esențial. Printre aceștia se numără:
- semnificația strategică a planului de tranziție pentru modelul de afaceri al entității;
- gradul de expunere la riscuri climatice care, chiar dacă nu s-au materializat în această perioadă, pot afecta așteptările și evaluările utilizatorilor;
- coerența dintre informațiile financiare și cele publicate în raportările generale sau de sustenabilitate, unde planul de tranziție este descris detaliat;
- contextul extern, cum ar fi reglementările climatice în creștere și atenția investitorilor asupra acestor aspecte.
În lumina acestor factori, entitatea concluzionează că este necesară o notă explicativă în care să explice absența impactului actual și să arate clar că planul de tranziție este luat în calcul, dar nu generează, deocamdată, modificări contabile. Această prezentare oferă utilizatorilor contextul necesar pentru a înțelege de ce informațiile financiare actuale nu reflectă încă schimbările anunțate în strategie.
Scenariul B – Raționamentul materialității nu conduce la includerea de informații suplimentare
Entitatea B oferă servicii, are emisii reduse de gaze cu efect de seră și o politică de mediu stabilă, fără inițiative majore de tranziție. Aceasta utilizează, când este posibil, energie din surse regenerabile și evită expunerea la activități cu emisii ridicate. Politica de mediu nu este centrală în strategia de afaceri, iar planurile curente nu prevăd investiții semnificative sau modificări ale modelului operațional.
La întocmirea situațiilor financiare, conducerea aplică același principiu prevăzut în paragraful 31 din IAS 1 (și 20 din IFRS 18): dacă cerințele explicite ale standardelor IFRS nu sunt suficiente pentru ca utilizatorii să înțeleagă corect poziția financiară și performanța entității, pot fi necesare informații suplimentare. Totuși, această obligație nu este automată – ea depinde de raționamentul profesional privind materialitatea informației.
În acest caz, raționamentul se bazează atât pe factori cantitativi, cât și calitativi.
Din perspectiva cantitativă, politica de mediu nu a avut și nu este de așteptat să aibă vreun impact asupra activelor, datoriilor, veniturilor sau cheltuielilor. Nu există modificări în evaluarea duratelor de viață ale activelor, nici în estimările privind provizioanele sau în testele de depreciere. Toate valorile contabile reflectă în mod fidel activitatea curentă a entității.
Din perspectiva calitativă, entitatea se află într-o industrie cu emisii reduse și cu o expunere minimă la riscurile de tranziție climatică. Politica de mediu a entității este modestă și nu influențează deciziile strategice, planurile de investiții sau structura de costuri. De asemenea, informațiile comunicate în raportările generale sau de sustenabilitate sunt puține și nu ridică așteptări din partea utilizatorilor privind un posibil impact contabil.
În absența unor factori calitativi sau cantitativi care să indice relevanță pentru poziția financiară actuală sau viitoare, conducerea concluzionează că includerea de informații suplimentare în notele explicative nu este necesară. Lipsa impactului este clară, iar informațiile despre politica de mediu, în acest context, nu ar influența în mod rezonabil deciziile utilizatorilor situațiilor financiare.
Această decizie este documentată ca parte a procesului de întocmire a situațiilor financiare și reflectă o aplicare riguroasă și justificabilă a raționamentului materialității.
Reflecții și implicații
Acest exemplu aduce în prim-plan o chestiune importantă: nu orice lipsă de impact trebuie ignorată în notele explicative. În anumite cazuri, chiar și absența unui efect financiar poate fi semnificativă – în special atunci când publicul se așteaptă la un efect sau când contextul extern amplifică importanța subiectului.
Raționamentul materialității devine astfel un instrument esențial în procesul de întocmire a situațiilor financiare. El nu înseamnă doar o verificare a pragurilor numerice, ci presupune și o înțelegere profundă a nevoilor utilizatorilor, a contextului operațional și a mesajului general transmis de companie.
Ce pot face entitățile în practică?
Publicarea acestor exemple oferă un cadru concret de orientare. Fără a introduce noi reguli, ele clarifică modul în care standardele actuale pot fi aplicate mai conștient și mai bine corelate cu așteptările din piață.
Este recomandabil ca entitățile să:
- Revizuiască politicile și planurile relevante privind sustenabilitatea și să evalueze impactul potențial asupra situațiilor financiare.
- Aplice raționamentul materialității nu doar în funcție de cifre, ci și luând în calcul caracterul strategic al anumitor inițiative și percepția publicului.
- Documenteze deciziile de a include sau nu informații în notele explicative, cu justificări clare.
- Asigure coerența între raportările financiare și cele de sustenabilitate, mai ales în contextul noilor cerințe CSRD/ESRS.
Concluzie
Publicarea acestei versiuni aproape finale este un pas important spre o raportare financiară mai bine ancorată în realitatea actuală a riscurilor climatice. Exemplele oferite de IASB ne reamintesc că standardele IFRS oferă deja cadrul necesar pentru a gestiona aceste provocări – cheia stă în aplicarea atentă și profesionistă a raționamentului de materialitate.
Pentru profesioniștii contabili, aceasta este o invitație clară: să treacă dincolo de formalism și să folosească standardele ca instrumente pentru o comunicare financiară mai relevantă, mai coerentă și mai utilă pentru deciziile economice.
cultură financiară 
Lasă un comentariu