Strategii de investiție: Ce sunt opțiunile și cum ne ajută?

Istoria opțiunilor financiare este mai veche decât am crede. Deși forma lor standardizată a apărut abia în anii ’70, ideea de a „rezerva un drept” la un preț viitor poate fi urmărită până în secolul al XVII-lea, în plină speculă olandeză cu bulbi de lalea.

În perioada cunoscută azi drept Tulipmania, comercianții au început să semneze contracte care le permiteau să cumpere sau să vândă bulbi la un preț stabilit, la o dată ulterioară. Deși nu se numeau opțiuni în sensul modern, principiul era același: dreptul (nu obligația) de a tranzacționa în viitor la un preț convenit în prezent. O inovație financiară care, în euforia vremurilor, s-a transformat rapid într-o bulă.

Dar forma modernă a opțiunilor financiare a apărut în anii ’70. În 1973 a fost înființată Chicago Board Options Exchange (CBOE) – prima piață organizată pentru opțiuni, unde se putea tranzacționa cu reguli clare și modele de prețuri standardizate.

Tot în 1973, doi economiști celebri – Fischer Black și Myron Scholes – au publicat modelul care le-a adus un premiu Nobel: formula Black-Scholes, folosită pentru a calcula prețul teoretic al opțiunilor.

Ce este o opțiune financiară?

O opțiune este un contract care oferă dreptul, dar nu obligația, de a cumpăra sau de a vinde un activ (precum o acțiune) la un preț prestabilit și până la o anumită scadență.

Există două tipuri de bază:

Call – dreptul de a cumpăra activul.
Put – dreptul de a vinde activul.

Valoarea unei opțiuni depinde, în esență, de direcția prețului activului suport:

o opțiune call crește în valoare pe măsură ce prețul activului suport crește.
o opțiune put crește în valoare când prețul activului scade.

În plus, timpul rămas până la scadență și volatilitățile implicite influențează semnificativ prețul opțiunii. Însă, la bază, relația este intuitivă: call = speculezi pe creștere, put = speculezi pe scădere.

Cum funcționează o opțiune: principiul de bază

La nivel fundamental, o opțiune este un drept cu termen limitat. Când cumperi o opțiune, nu cumperi activul în sine, ci dreptul de a face o tranzacție în condiții prestabilite – dacă alegi să o faci.

Opțiunea Call

Cumpărarea unei opțiuni call îți oferă dreptul (nu obligația) de a cumpăra un activ la un preț fix – numit strike price – până la o anumită dată de expirare.

Dacă în perioada de valabilitate a opțiunii prețul pieței depășește strike-ul, poți cumpăra mai ieftin decât valoarea de piață, ceea ce înseamnă că opțiunea capătă valoare. Atunci când se întâmplă acest lucru opțiunea se numește in the money (ITM).

Cu cât prețul activului crește mai mult peste strike, cu atât opțiunea ta devine mai valoroasă. Dacă prețul rămâne sub strike până la scadență, opțiunea expiră fără valoare, iar pierderea ta se limitează la prima plătită. Atunci când se întâmplă acest lucru opțiunea poartă denumirea de out of the money (OTM).

Opțiunea Put

Cumpărarea unei opțiuni put îți oferă dreptul de a vinde activul la un preț fix (strike). Este avantajoasă când prețul pieței scade sub strike. În acest caz, poți vinde mai scump decât piața, iar opțiunea câștigă valoare. Similar ca la opțiunile call în acest moment opțiunea put este considerat in the money (ITM)

Dacă prețul nu scade sub strike, opțiunea expiră inutilă, cu o pierdere limitată la prima plătită, iar opțiunea este considerată out of the money (OTM).

Dacă prețul activului suport este la același nivel cu strike price, opțiunea este considerată at the money (ATM) atât pentru call cât și pentru put.

Indiferent că e vorba de un call sau un put, cumpărătorul are dreptul, vânzătorul are obligația.

Opțiunile sunt despre posibilitate, nu obligație, și tocmai această asimetrie le face atât de interesante – dar și riscante – în funcție de poziția pe care o adopți.

Cum ne pot ajuta opțiunile? Strategii simple și puternice

Opțiunile nu sunt doar instrumente de speculație, ci pot fi folosite și strategic, pentru protecție și generare de venit. Două dintre cele mai utilizate abordări sunt:

Covered Call – presupune deținerea acțiunii și vânzarea unei opțiuni call. Se folosește pentru a genera venituri suplimentare într-o piață laterală sau ușor descendentă. Răsplata: primele încasate. Limitarea: renunțarea la o parte din creșterea potențială.
Protective Put – constă în cumpărarea unei opțiuni put pentru un activ deja deținut. Este echivalentul unei asigurări: protejezi portofoliul împotriva unei scăderi bruște, plătind o primă.

Folosite responsabil, aceste strategii pot adăuga stabilitate, flexibilitate și control asupra riscului.

Riscuri reale, nu doar teoretice

Deși opțiunile oferă multe beneficii, ele pot deveni periculoase atunci când sunt folosite fără înțelegerea riscurilor. Cel mai periculos exemplu: vânzarea de opțiuni fără acoperire – așa-numitele “naked options”.

Spre deosebire de cumpărarea unei opțiuni (unde pierderea maximă este limitată la prima plătită), vânzarea naked implică riscuri nelimitate:

dacă vinzi un call fără să deții activul și prețul explodează în sus, ești forțat să vinzi la un preț mai mic decât cel de pe piață.
dacă vinzi un put și activul se prăbușește, ești obligat să cumperi la un preț mult mai mare decât cel real.

Mai mult, în ambele cazuri, dacă opțiunea expiră out of the money (OTM), vei pierde întreaga primă plătită, fără nicio compensație.

Concluzie: o unealtă, nu o magie

Opțiunile sunt instrumente financiare sofisticate. Nu sunt făcute să „îmbogățească rapid”, dar nici nu sunt de evitat. Totul depinde de educație, disciplină și gestionarea riscului.

În mâinile unui investitor informat, pot aduce control și diversificare. În mâinile unui speculator impulsiv, pot duce la pierderi rapide și semnificative.

cultură financiară