cultură financiară

Conceptul de dublă materialitate este una dintre cele mai importante noutăți aduse de CSRD (Corporate Sustainability Reporting Directive) și ESRS (European Sustainability Reporting Standards). El schimbă fundamental modul în care companiile trebuie să analizeze și să raporteze informații privind sustenabilitatea, extinzând aria de interes dincolo de riscurile financiare directe.

1. Ce este dubla materialitate?

Dubla materialitate combină două perspective esențiale:

• Materialitatea de impact: cum afectează activitățile companiei mediul, societatea și drepturile omului („inside-out”);
• Materialitatea financiară: cum afectează aspectele de mediu, sociale și de guvernanță performanța financiară a companiei („outside-in”).

ESRS impun raportarea ambelor dimensiuni, iar informațiile prezentate trebuie să rezulte dintr-un proces clar, documentat, de identificare și evaluare a impacturilor, riscurilor și oportunităților (IRO).

2. De ce este importantă pentru companii

Evaluarea dublei materialități ajută companiile să identifice ce aspecte ESG sunt cu adevărat semnificative pentru ele și pentru părțile interesate. Ea nu este doar un exercițiu de raportare, ci devine un instrument de gestiune strategică, influențand:

• modelul de afaceri;
• strategia pe termen mediu-lung;
• politicile de risc și oportunitate;
• dialogul cu stakeholderii;
• investițiile și indicatorii de performanță.

3. Cum se face evaluarea dublei materialități

Standardele ESRS cer un proces formal care include:

• analiza lanțului valoric;
• identificarea părților interesate afectate;
• estimarea gravitații și probabilității impacturilor;
• orizont de timp (scurt, mediu, lung);
• documentarea modului în care organizația a luat aceste decizii.

ESRS 1 menționează clar că trebuie să fie explicată metodologia utilizată, ipotezele, sursele de date, implicarea conducerii și cum a fost integrată analiza în strategiile companiei.

4. Ce spune opinia auditorului

Conform cerințelor CSRD, raportarea de sustenabilitate este supusă auditului (asigurare limitată, cel puțin în primii ani). Auditorii verifică inclusiv:

• dacă procesul de evaluare a materialității este conform cu cerințele ESRS;
• dacă nota dedicată (ex: IRO-1) descrie corect metodologia;
• dacă informațiile raportate reflectă rezultatul procesului.

Auditarea acestui proces nu presupune judecarea strategiilor de sustenabilitate, ci evaluarea faptului că metodologia este robustă, aplicată consecvent și susținută de date relevante. Astfel, dubla materialitate devine nu doar o alegere metodologică, ci un punct de rigoare auditabilă.

5. Concluzie

Dubla materialitate este „inima” raportării de sustenabilitate moderne. Ea cere organizațiilor să iasă din logica strict financiară și să se poziționeze în contextul mai larg al impactului pe care îl au și al riscurilor sistemice la care sunt expuse. Un exemplu concret de aplicare poate fi văzut în raportul BCR pentru 2024, unde este prezentată o metodologie formală, susținută prin nota IRO-1.

Pentru cei care doresc să vadă cum arată aplicarea dublei materialități într-o instituție financiară, am analizat raportul BCR pe larg aici.