Deprecierea activelor — testul de depreciere și recunoașterea pierderilor
📅 Emis de IASB1998 (revizuit 2004)
✅ Aplicabil din31 martie 2004 (ultima revizuire majoră)
🔄 ÎnlocuieșteIAS 36 (1998)
🌐 Domeniu de aplicareImobilizări corporale (IAS 16), imobilizări necorporale (IAS 38), goodwill, investiții în filiale și asocieri, active din drepturi de utilizare (IFRS 16), active deținute pentru utilizare
IAS 36 prescrie procedurile pe care o entitate le aplică pentru a se asigura că activele sale nu sunt înregistrate la o valoare mai mare decât valoarea lor recuperabilă. Dacă valoarea contabilă a unui activ depășește suma care va fi recuperată prin utilizare sau vânzare, activul este depreciat și entitatea trebuie să recunoască o pierdere din depreciere.
Concepte cheie
🔍
Indicatori de Depreciere
Extern: scăderea valorii de piață, modificări adverse în mediu, creșterea ratelor dobânzii. Intern: uzură fizică, restructurare, performanță slabă față de buget.
💰
Valoarea Recuperabilă
Maximul dintre: Valoarea justă minus costurile cedării (FVLCTS) și Valoarea de utilizare (VIU) — actualizarea fluxurilor de numerar viitoare estimate.
🏗️
Unități Generatoare de Numerar
Când un activ individual nu generează fluxuri independente, testul de depreciere se aplică la nivelul UGN — cel mai mic grup identificabil de active.
↩️
Reluarea Deprecierii
Pierderile din depreciere pot fi reluate dacă estimările se îmbunătățesc, cu excepția goodwill-ului pentru care reluarea este interzisă de IFRS.
⚠️ Excepții de la aplicare: Stocuri (IAS 2), creanțe din contracte (IFRS 15), active financiare (IFRS 9), active din contracte de asigurări (IFRS 17), impozit amânat (IAS 12), active biologice la valoare justă (IAS 41)
Articole despre IAS 36
Se încarcă…
⏳ Se încarcă articolele…
Exemple Practice — IAS 36
💡
Exemplele practice pentru IAS 36 vor fi disponibile în curând.
Urmărește cursul asociat pentru exemple detaliate cu calcule și înregistrări contabile.
Intrebari Frecvente – IAS 36
5 intrebari
Valoarea recuperabilă este maximul dintre: Valoarea de utilizare (VIU) — valoarea actualizată a fluxurilor de numerar viitoare estimate din utilizarea continuă și cesionarea ulterioară a activului, și Valoarea justă minus costurile de cesionare (FVLCTS) — suma netă obtenabilă într-o tranzacție la distanță de piață. Dacă valoarea contabilă depășește valoarea recuperabilă, diferența se recunoaște imediat ca pierdere din depreciere.
IAS 36 distinge indicatori externi: scăderi ale valorii de piață, modificări adverse în mediul tehnologic/economic/juridic/de piață, creșteri ale ratelor dobânzii (reduce VIU), capitalizarea bursieră sub valoarea activului net contabil. Indicatori interni: obsolescență fizică sau tehnologică, planuri de restructurare sau cesionare, performanță economică sub așteptări (flux de numerar efectiv negativ). Evaluarea se face la fiecare dată de raportare.
UGN (CGU — Cash Generating Unit) este cel mai mic grup identificabil de active care generează intrări de numerar independente de ale altor active sau grupuri. Activele care nu pot fi testate individual (ex: infrastructura comună) se alocă la UGN-uri pe baza contribuției la generare. Testul de depreciere se aplică la nivelul UGN: valoarea contabilă a grupului vs. valoarea recuperabilă a grupului.
Goodwill-ul achiziționat se alocă la UGN-uri (sau grupuri de UGN-uri) care beneficiază de sinergii, până la nivelul segmentului de operare. Se testează anual obligatoriu, indiferent de existența indiciilor de depreciere. Pierderea se recunoaște când valoarea contabilă a UGN (inclusiv goodwill alocat) depășește valoarea recuperabilă. Pierderea din deprecierea goodwill-ului nu poate fi niciodată reversată.
Da, cu excepția goodwill-ului. Reversarea se recunoaște în profit sau pierdere (sau OCI pentru active reevaluate) când indiciile care au cauzat deprecierea au dispărut sau s-au ameliorat semnificativ. Condiție critică: valoarea contabilă după reversare nu poate depăși valoarea contabilă care ar fi existat (minus amortizarea cumulată) dacă pierderea din depreciere nu ar fi fost recunoscută inițial.