🌐 Domeniu de aplicareOrice entitate care prezintă situații financiare IFRS pentru prima dată, inclusiv entitățile care au raportat anterior conform standardelor naționale (ex. OMFP/REGLEMENTĂRI CONTABILE)
IFRS 1 specifică procedurile pe care o entitate trebuie să le urmeze atunci când adoptă IFRS pentru prima dată ca bază de întocmire a situațiilor financiare cu scop general. Standardul prevede că entitatea trebuie să întocmească un bilanț de deschidere IFRS la data tranziției și să aplice retrospectiv toate IFRS-urile în vigoare, cu excepțiile și scutirile prevăzute explicit.
Concepte cheie
📅
Data tranziției
Prima zi a perioadei comparative cel mai vechi prezentate. De exemplu, dacă primul raport IFRS este pentru 2024, data tranziției este 1 ianuarie 2023.
📊
Bilanțul de deschidere
Entitatea recunoaște toate activele și pasivele conform IFRS, elimină elementele neconforme și reclasifică elementele conform noii baze de prezentare.
✅
Scutiri obligatorii
Estimările, derecunoașterea activelor/pasivelor financiare, contabilitatea de acoperire — nu pot fi aplicate retroactiv.
💡
Scutiri opționale
Combinări de întreprinderi anterioare, costul presupus (deemed cost) pentru imobilizări, beneficiile angajaților — entitatea poate alege să nu le aplice retroactiv.
⚠️ Excepții de la aplicare: Nu se aplică entităților care au aplicat deja IFRS în mod continuu sau celor care revin la IFRS după o întrerupere
Articole despre IFRS 1
Se încarcă…
⏳ Se încarcă articolele…
Exemple Practice — IFRS 1
Exemplele practice pentru IFRS 1 vor apărea în curând.
FAQ — IFRS 1
Data tranziției este prima zi a celei mai vechi perioade comparative prezentate în primul set de situații financiare IFRS. Dacă raportul anual IFRS acoperă exercițiul 2024 și include comparativul pentru 2023, atunci data tranziției este 1 ianuarie 2023. La această dată se întocmește bilanțul de deschidere IFRS.
Bilanțul de deschidere IFRS este punctul de plecare al contabilității IFRS pentru o entitate. La întocmirea lui, entitatea: (1) recunoaște toate activele și pasivele cerute de IFRS; (2) elimină elementele nerecunoscute conform IFRS; (3) reclasifică elementele conform IFRS; (4) evaluează toate elementele conform IFRS.
Principalele provocări includ: reevaluarea imobilizărilor corporale (IAS 16), recalcularea datoriilor de leasing conform IFRS 16, recunoașterea activelor de drept de utilizare, ajustarea provizioanelor (IAS 37), calculul impozitului amânat (IAS 12) pe diferențele temporare rezultate din ajustări și prezentarea informațiilor comparative pe două perioade.
Cel mai des utilizate scutiri opționale sunt: deemed cost (utilizarea valorii juste sau a reevaluării drept cost presupus pentru imobilizări), combinările de întreprinderi anterioare (nu se aplică retrospectiv IFRS 3), beneficiile angajaților (recunoașterea tuturor câștigurilor/pierderilor actuariale acumulate în capitaluri proprii la data tranziției) și diferențele din conversie (resetarea la zero a rezervei de conversie cumulative).
IFRS 1 impune prezentarea reconcilierilor între: (a) capitalurile proprii conform GAAP anterior și capitalurile proprii IFRS la data tranziției; (b) capitalurile proprii la finalul ultimei perioade raportate conform GAAP anterior; (c) profitul sau pierderea totală conform GAAP anterior pentru ultima perioadă și echivalentul IFRS. Aceste reconcilieri trebuie să ofere suficiente detalii pentru înțelegerea ajustărilor semnificative.
Ai o întrebare?
Trimite-ne întrebarea ta despre IFRS 1 și vom adăuga răspunsul pe această pagină.
Curs Asociat — IFRS 1
Cursul dedicat IFRS 1 este în pregătire. Abonaază-te la newsletter pentru a fi notificat la lansare.