Clasificarea și contabilizarea acordurilor de afaceri cu control comun
📅 Emis de IASB2011
✅ Aplicabil din1 ianuarie 2013
🔄 ÎnlocuieșteIAS 31 — Interese în asocierile în participație, SIC-13
🌐 Domeniu de aplicareAcorduri contractuale în care două sau mai multe entități au control comun: joint ventures, joint operations, acorduri de exploatare în comun a resurselor
IFRS 11 tratează contabilizarea acordurilor în care două sau mai multe entități exercită controlul comun. Standardul elimina opțiunea consolidării proporționale pentru joint ventures și impune metoda punerii în echivalență. Introduce distincția între joint operations (operații comune) și joint ventures.
Concepte cheie
🤝
Controlul comun
Partajarea controlului contractual stabilit de comun acord, care există numai când deciziile privind activitățile relevante necesită acordul unanim al tuturor partenerilor.
🔄
Joint Operation vs. Joint Venture
Joint Operation: fiecare partener recunoaște activele, pasivele, veniturile și cheltuielile proprii (controlul drept real asupra activelor individuale). Joint Venture: se contabilizează prin metoda punerii în echivalență (IAS 28).
📊
Clasificarea acordului
Depinde de drepturile și obligațiile partenerilor: dacă au drepturi directe asupra activelor și obligații directe față de datorii → Joint Operation; dacă au drepturi asupra activelor nete → Joint Venture.
⛔
Consolidarea proporțională eliminată
IFRS 11 elimina opțiunea de consolidare proporțională permisă de IAS 31 pentru joint ventures. Numai metoda punerii în echivalență este permisă pentru joint ventures.
⚠️ Excepții de la aplicare: Investitorii fără control comun contabilizează conform IFRS 9 sau IAS 28
Articole — IFRS 11
Articolele despre IFRS 11 vor apărea în curând. Între timp, explo-rează tab-ul Prezentare sau FAQ.
Exemple Practice — IFRS 11
Exemplele practice pentru IFRS 11 vor apărea în curând.
FAQ — IFRS 11
Clasificarea depinde de drepturile și obligațiile partenerilor, nu de forma juridică: Joint Operation — partenerii au drepturi directe asupra activelor specifice și sunt direct responsabili de datorii; de regulă acorduri fără vehicul separat sau vehicul separat dar cu „look-through” la active/pasive. Joint Venture — partenerii au drepturi numai asupra activelor nete ale vehiculului comun separat; nicio obligație directă pentru datoriile vehiculului.
Partenerul recunoaște în propriile situații: (1) activele sale, inclusiv cota din activele comune; (2) pasivele sale, inclusiv cota din pasivele comune; (3) veniturile din vânzarea cotei sale din producția operației comune; (4) cota sa din veniturile din vânzarea producției operației comune; (5) cheltuielile sale, inclusiv cota din cheltuielile comune. Este o contabilizare „linie cu linie” pe cota deținută.
Parteneriatul în joint venture se contabilizează prin metoda punerii în echivalență (IAS 28). Investiția inițial la cost, ajustată ulterior cu cota din profitul/pierderea și OCI al joint venture-ului. Consolidarea proporțională (permisă de IAS 31) este eliminată de IFRS 11.
Controlul comun presupune că: (1) există un acord contractual; (2) deciziile privind activitățile relevante necesită acordul unanim al tuturor partenerilor (sau al unui grup de parteneri care exercită colectiv controlul). Deținerile egale (50:50) sunt tipice, dar nu necesare — acorduri de vot supraîncărcate pot crea control comun și la participații inegale.
Dacă o joint operation constituie o afacere (conform IFRS 3), partenerul care dobândește o participație suplimentară (sau inițiaza un joint operation care are o afacere) aplică principiile IFRS 3 pentru recunoașterea și evaluarea activelor și pasivelor. Aceasta înseamnă că activele și pasivele se recunosc la valoarea justă și se recunoaște goodwill.
Ai o întrebare?
Trimite-ne întrebarea ta despre IFRS 11 și vom adăuga răspunsul pe această pagină.
Curs Asociat — IFRS 11
Cursul dedicat IFRS 11 este în pregătire. Abonaază-te la newsletter pentru a fi notificat la lansare.