IFRS 9 stabilește principiile de recunoaștere și evaluare a activelor financiare, pasivelor financiare și a unor contracte de cumpărare sau vânzare de elemente nefinanciare. Standardul introduce modelul pierderilor de credit așteptate (ECL), un nou model de clasificare și evaluare bazat pe modelul de afaceri și pe caracteristicile fluxurilor de numerar, precum și cerințe simplificate pentru contabilitatea de acoperire.
Concepte cheie
📊
Clasificare & Evaluare
Activele financiare sunt clasificate la cost amortizat, FVOCI sau FVTPL în funcție de modelul de afaceri și testul SPPI (Solely Payments of Principal and Interest).
⚠️
Depreciere ECL
Modelul pierderilor de credit așteptate (Expected Credit Loss) înlocuiește modelul incurred loss din IAS 39. Se aplică pe 3 etape în funcție de riscul de credit.
🔒
Contabilitatea de acoperire
Cerințe mai strâns aliniate cu managementul riscului. Relații de hedging mai ușor de calificat comparativ cu IAS 39.
💼
Pasive financiare
Tratamentul pasivelor financiare rămâne în mare parte nemodificat față de IAS 39, cu excepția opțiunii la valoare justă (own credit risk în OCI).
⚠️ Excepții de la aplicare: Investiții în filiale, asocieri și entități asociate (IAS 27/28), contracte de leasing (IFRS 16), contracte de asigurări (IFRS 17), instrumente de capitaluri proprii emise de entitate
Articole despre IFRS 9
Se încarcă…
⏳ Se încarcă articolele…
Exemple Practice — IFRS 9
💡
Exemplele practice pentru IFRS 9 vor fi disponibile în curând.
Urmărește cursul asociat pentru exemple detaliate cu calcule și înregistrări contabile.
Intrebari Frecvente – IFRS 9
5 intrebari
ECL reprezintă pierderea de credit așteptată, ponderată cu probabilitatea de nerambursare. Spre deosebire de IAS 39, IFRS 9 impune recunoașterea pierderilor anticipate înainte ca evenimentul de credit să se producă. Modelul are trei stadii: Stadiul 1 (ECL pe 12 luni), Stadiul 2 (ECL lifetime – risc crescut semnificativ) și Stadiul 3 (activ depreciat – ECL lifetime, dobânda calculată la valoarea netă).
Clasificarea depinde de două criterii cumulative: modelul de business (scopul deținerii activelor) și testul SPPI (dacă fluxurile reprezintă exclusiv plăți de principal și dobândă). Rezultă trei categorii de măsurare: cost amortizat, FVOCI (valoare justă prin OCI) și FVTPL (valoare justă prin profit sau pierdere).
SPPI (Solely Payments of Principal and Interest) verifică dacă fluxurile contractuale reprezintă exclusiv plăți de principal și dobândă la principalul rămas. Activele care trec testul pot fi clasificate la cost amortizat sau FVOCI (în funcție de modelul de business). Instrumentele cu fluxuri modificate, opțiuni de conversie sau randamente legate de alte variabile eșuează de regulă testul.
Stadiul 1: Riscul de credit nu a crescut semnificativ față de recunoașterea inițială → ECL pe 12 luni, dobânda brută. Stadiul 2: Risc de credit crescut semnificativ → ECL pe întreaga durată de viață, dobânda brută. Stadiul 3: Activ depreciat creditoric (default) → ECL pe durata de viață, dobânda calculată la valoarea contabilă netă.
IFRS 9 aliniază contabilitatea de acoperire cu managementul riscului economic. Se elimină pragul de eficacitate 80-125% din IAS 39 și se introduce un test calitativ. Documentarea relației de acoperire rămâne obligatorie. Cele trei tipuri rămân: fair value hedge, cash flow hedge și hedge al investiției nete. Componentele de cost ale instrumentelor de acoperire pot fi excluse și amortizate separat.