🌐 Domeniu de aplicareContracte cu clienții pentru livrarea de bunuri și/sau prestarea de servicii, inclusiv contracte de construcții, licențe software, abonamente, servicii profesionale
IFRS 15 stabilește un model unic de recunoaștere a veniturilor, aplicabil tuturor contractelor cu clienții (cu excepțiile specifice). Modelul se bazează pe un cadru de 5 pași care determină când și în ce sumă se recunosc veniturile, reflectând transferul controlului bunurilor sau serviciilor promisate.
Concepte cheie
📋
Cei 5 Pași
Identifică contractul → Identifică obligațiile de performanță → Determină prețul tranzacției → Alocă prețul → Recunoaște venitul la transferul controlului.
🎯
Obligații de Performanță
Fiecare promisiune distinctă de a livra un bun sau serviciu reprezintă o obligație de performanță separată, cu venitul alocat individual.
💰
Prețul Tranzacției
Include considerente variabile (reduceri, bonusuri, penalități), componentele de finanțare semnificative și contraprestațiile nemonetare.
⏱️
Recunoaștere în Timp vs Punct
Venitul se recunoaște fie la un moment dat (transferul controlului), fie în timp (dacă clientul consumă beneficiile pe măsura executării).
⚠️ Excepții de la aplicare: Contracte de leasing (IFRS 16), contracte de asigurări (IFRS 17), instrumente financiare (IFRS 9), contracte în domeniul garantării financiare
Articole despre IFRS 15
Se încarcă…
⏳ Se încarcă articolele…
Exemple Practice — IFRS 15
💡
Exemplele practice pentru IFRS 15 vor fi disponibile în curând.
Urmărește cursul asociat pentru exemple detaliate cu calcule și înregistrări contabile.
Intrebari Frecvente – IFRS 15
5 intrebari
(1) Identificarea contractului cu clientul — condiții de validitate. (2) Identificarea obligațiilor de performanță distincte din contract. (3) Determinarea prețului tranzacției — inclusiv componente variabile. (4) Alocarea prețului pe fiecare obligație de performanță distinctă (pe baza SSP). (5) Recunoașterea venitului la satisfacerea obligației — fie la un moment dat, fie în timp.
O obligație de performanță este o promisiune contractuală de a transfera clientului un bun sau serviciu distinct. Un element este distinct dacă: (a) clientul poate beneficia de el singur sau împreună cu alte resurse ușor disponibile, și (b) promisiunea este identificabilă separat în contextul contractului. Contractele complexe (ex: software + implementare + suport) pot conține multiple obligații distincte.
Venitul se recunoaște în timp dacă oricare din condițiile: clientul primește și consumă beneficiile simultan (ex: servicii de curățenie), entitatea creează un activ pe care clientul îl controlează pe parcurs, sau activul nu are utilizare alternativă și există drept exigibil la plată. Dacă nicio condiție nu este îndeplinită, venitul se recunoaște la momentul transferului controlului.
Componentele variabile (bonusuri, penalități, reduceri, restituiri) se includ în prețul tranzacției doar în măsura în care este extrem de probabil că nu va apărea o reversare semnificativă a venitului recunoscut când incertitudinea se rezolvă. Metode de estimare: valoarea așteptată (sumă ponderată cu probabilități) sau cel mai probabil cuantum (utilizată când există două scenarii posibile).
SSP (Standalone Selling Price) este prețul la care entitatea ar vinde separat bunul sau serviciul respectiv unui client. Se utilizează pentru alocarea prețului tranzacției pe obligații distincte. Dacă nu există date observabile, SSP se estimează prin: metoda prețului ajustat al pieței, metoda cost plus marjă rezonabilă sau metoda reziduală (pentru SSP-uri foarte variabile sau incerte).