1. Introducere: Un moment de respiro în era IFRS 18
Adoptarea standardului IFRS 18, Prezentarea și prezentarea informațiilor în situațiile financiare, reprezintă probabil cea mai importantă schimbare în raportarea financiară de la trecerea la IFRS-urile „moderne”. În calitate de consultanți, înțelegem presiunea pe care o resimțiți în fața noilor rigori: categorii obligatorii în Contul de Profit și Pierdere (P&L), indicatori de performanță definiți de management (MPM) supuși auditului și reguli stricte de agregare.
Totuși, în acest peisaj dominat de noutăți, există zone de stabilitate care oferă continuitate contabililor și antreprenorilor. Deși IFRS 18 înlocuiește integral standardul IAS 1, structura fundamentală a Situației Poziției Financiare (Bilanțul) și a Situației Modificărilor Capitalurilor Proprii rămâne familiară. Este important de reținut că, deși standardul devine obligatoriu pentru perioadele care încep la sau după 1 ianuarie 2027, aplicarea este retrospectivă. Acest lucru înseamnă că cifrele comparate ale anului 2026 vor trebui retratate conform noilor reguli de prezentare, chiar dacă fundamentele Bilanțului rămân neschimbate.
2. Situația Poziției Financiare (Bilanțul): Structura clasică rămâne în picioare
Cea mai mare distincție pe care trebuie să o facem ca profesioniști este între „categorisirea” P&L-ului și „clasificarea” Bilanțului. În timp ce Contul de Profit și Pierdere trece la o structură rigidă cu cinci categorii (Operațional, Investiții, Finanțare, Impozit pe profit și Activități întrerupte), Bilanțul își păstrează structura „clasificată” bazată pe separarea între active/datorii curente și necurente.
IFRS 18 reconfirmă principiul conform căruia un Bilanț clasificat oferă cea mai utilă sinteză structurată, cu excepția cazului în care prezentarea bazată pe lichiditate este mai relevantă. Pentru a asigura conformitatea tehnică deplină, entitățile trebuie să prezinte cel puțin următoarele elemente rând cu rând (conform paragrafului 103 din IFRS 18):
| Active | Capitaluri Proprii și Datorii |
| Imobilizări corporale | Capital emis și rezerve atribuibile proprietarilor societății-mamă |
| Investiții imobiliare | Interese care nu controlează |
| Imobilizări necorporale | Datorii financiare (excluzând datorii comerciale și provizioane) |
| Fond comercial | Provizioane |
| Active financiare (excluzând investiții prin punere în echivalență, creanțe comerciale și numerar) | Datorii comerciale și alte datorii |
| Portofolii de contracte (IFRS 17) care sunt active | Portofolii de contracte (IFRS 17) care sunt datorii |
| Investiții contabilizate prin metoda punerii în echivalență | Active și datorii pentru impozitul curent (IAS 12) |
| Active biologice (IAS 41) | Active și datorii privind impozitul amânat (IAS 12) |
| Stocuri | Totalul activelor/datoriilor incluse în grupuri destinate cedării (IFRS 5) |
| Creanțe comerciale și alte creanțe | |
| Numerar și echivalente de numerar |
3. Situația Modificărilor Capitalurilor Proprii: O tranziție fără șocuri
Cerințele pentru Situația Modificărilor Capitalurilor Proprii (SCE) au fost preluate aproape integral din IAS 1, asigurând o tranziție lină. Rolul acestui document rămâne acela de a reconcilia mișcările de capital net între începutul și sfârșitul perioadei.
Elementele obligatorii includ:
- Rezultatul global total al perioadei: Cu prezentarea distinctă a sumelor atribuibile proprietarilor societății-mamă și intereselor care nu controlează.
- Reconcilierea componentelor de capital: Pentru fiecare componentă (capital social, rezultatul reportat, rezerve), se prezintă modificările provenite din profit/pierdere, alte elemente de rezultat global și tranzacții cu proprietarii.
- Tranzacții cu proprietarii în calitatea lor de deținători de capital: Inclusiv emisiunile de acțiuni, dividendele acordate și modificările participațiilor în filiale care nu duc la pierderea controlului.
- Dividendele: Valoarea dividendelor recunoscute ca distribuiri și valoarea aferentă pe acțiune trebuie prezentate fie direct în SCE, fie detaliate în Note (conform IFRS 18.110).
4. Importanța distincției: Performanță curentă versus Retratări (IAS 8)
Un detaliu tehnic critic pe care IFRS 18 îl subliniază (preluat din practica IAS 8) este tratamentul modificărilor de politici contabile și al corectării erorilor. Pentru a păstra integritatea informației, entitatea trebuie să prezinte separat, pentru fiecare componentă de capital propriu, efectele aplicării retrospective sau ale retratării.
Nuanța „Celui de-al treilea Bilanț”: Conform paragrafului 37 din IFRS 18, dacă o entitate aplică o politică contabilă retrospectiv sau efectuează o retratare materială, este obligatorie prezentarea unei a treia Situații a Poziției Financiare la începutul perioadei precedente (de exemplu, la 1 ianuarie 2026, pentru raportarea anului 2027). Aceasta asigură că utilizatorii pot distinge clar între performanța financiară a anului curent și ajustările istorice care au recalibrat baza de raportare.
5. Notele la situațiile financiare: Transparență și Materialitate
Notele își păstrează rolul de suport, însă IFRS 18 introduce o rigoare sporită împotriva „obscurizării informațiilor materiale”. Conform noilor principii de agregare, nu este permisă ascunderea informațiilor relevante prin gruparea unor elemente cu caracteristici diferite (Para B3).
Informații cheie de reținut pentru secțiunea de Note:
- Subclasificări: Defalcările (ex: clase de imobilizări corporale) pot fi prezentate în Bilanț sau în Note, păstrând flexibilitatea anterioară, dar respectând pragul de materialitate.
- Prezentarea cheltuielilor după funcție: Dacă entitatea alege să prezinte P&L-ul după funcție (ex: Costul vânzărilor), IFRS 18 impune acum o cerință strictă de a prezenta în note cheltuielile după natură (amortizare, depreciere, beneficii angajați) pentru fiecare linie de funcție (Para 83-84).
6. Concluzie: De la cadrul teoretic la realitatea cifrelor
Deși IFRS 18 impune o disciplină nouă și riguroasă în modul în care comunicăm performanța financiară (P&L), fundamentele raportării poziției financiare (Bilanțul) și ale capitalurilor proprii rămân piloni de stabilitate. Această continuitate este esențială pentru comparabilitatea pe termen lung a companiilor.
Recomandarea noastră pentru echipele financiare este să folosească perioada de tranziție până în 2027 pentru a simula noile structuri de raportare. Înțelegerea deplină a acestor concepte se realizează cel mai bine prin exerciții practice, aplicând noile rigori pe cifrele reale ale companiei, asigurându-vă astfel că ancora de stabilitate a Bilanțului rămâne fixată ferm în contextul noilor reglementări.


