1. Introducere: Punctul de întâlnire dintre cifrele brute și viziunea strategică

Timp de decenii, structura Situației profitului sau pierderii (P&L) a fost percepută de directori financiari ca o „cămașă de forță”. Deși cifrele brute oferă rigoarea necesară conformității, ele eșuează deseori în a comunica povestea strategică a performanței, așa cum este ea văzută „de la timonă”. Pentru a compensa, managementul a migrat către indicatori alternativi (non-GAAP), prezentați în comunicate de presă sau prezentări pentru investitori, creând un univers paralel de date care, până acum, a fost lipsit de o reglementare globală uniformă.

Odată cu publicarea IFRS 18 „Prezentarea și prezentarea informațiilor în situațiile financiare”, care înlocuiește veteranul standard IAS 1, această eră a libertății neîngrădite se încheie. Managementul primește oficial o „voce” pentru a-și prezenta indicatorii proprii direct în situațiile financiare, însă sub reguli extrem de stricte. Noile Măsuri de performanță definite de conducere (MPM-uri) nu mai sunt doar instrumente de marketing financiar; ele devin componente auditate, menite să asigure o punte de legătură transparentă între cifrele statutare și viziunea strategică a companiei.

–––––––––––––––––––––––––––

2. Definirea MPM-urilor: Dincolo de standardele clasice

Conform paragrafului 117 din IFRS 18, o măsură de performanță definită de conducere (MPM) este un subtotal de venituri și cheltuieli care îndeplinește simultan trei condiții:

• Este utilizat în comunicările publice efectuate în afara situațiilor financiare (rapoarte anuale, prezentări pentru investitori, materiale informative).
• Este folosit pentru a comunica viziunea conducerii asupra performanței financiare a entității ca întreg.
• Nu este un subtotal definit sau cerut în mod specific de standardele IFRS.

Restricție importantă: MPM-urile se referă exclusiv la entitate în ansamblul său. Indicatorii care măsoară doar performanța unui segment de activitate sau măsurile utilizate sporadic în social media, care nu fac parte dintr-o comunicare publică structurată despre entitate, nu intră în această categorie.

Excepții: Ce NU este un MPM?

Pentru a evita supra-raportarea, managementul trebuie să știe că anumite subtotaluri sunt considerate „standard” și nu sunt clasificate drept MPM-uri (conform paragrafului 118):

• Profitul brut (sau subtotaluri similare);
• Profitul operațional (subtotal acum obligatoriu prin IFRS 18);
• Profitul operațional înainte de depreciere, amortizare și deprecieri de active (EBITDA operațional);
• Profitul înainte de finanțare și impozitul pe profit;
• Profitul net (sau profitul din activități continuate).

Focus pe Prezumpție (Paragraful 119): IFRS 18 stabilește prezumția că orice subtotal de venituri și cheltuieli utilizat în comunicările externe reprezintă viziunea managementului asupra performanței globale. O entitate poate respinge această prezumție doar dacă deține informații rezonabile și demonstrabile care să ateste că indicatorul nu este utilizat în acest scop strategic. Managementul nu este obligat să caute motive de respingere a prezumției dacă indicatorul este, în fapt, reprezentativ.

–––––––––––––––––––––––––––

3. Noile cerințe pentru Notele Explicative: Transparență totală

Introducerea MPM-urilor obligă departamentele financiare la o rigoare fără precedent. Toate informațiile relevante trebuie să fie agregate într-o singură notă explicativă separată (Paragraful 122).

Declarația de comparabilitate: Această notă trebuie să includă explicit o mențiune prin care se avertizează utilizatorii că MPM-urile reflectă viziunea proprie a conducerii și ar putea să nu fie comparabile cu indicatori similari prezentați de alte companii.

Reconcilierea: Elementul central

Companiile trebuie să prezinte o reconciliere tabelară între MPM și cel mai apropiat subtotal IFRS (cum ar fi Profitul operațional sau Profitul înainte de finanțare și impozitare). Această reconciliere trebuie să includă efectul taxelor și al intereselor care nu controlează (NCI) pentru fiecare element de ajustare.

Exemplu de structură a reconcilierii (Sume în mii unități monetare):

Element de reconciliere	Sumă (Brut)	Efect Impozit	Efect NCI	MPM (Net)
Profit Operațional (IFRS)	10.000	(1.600)	(400)	8.000
Ajustare: Costuri restructurare	1.200	(192)	(48)	960
Ajustare: Litigii non-reculente	500	(80)	(20)	400
Profit Operațional Ajustat (MPM)	11.700	(1.872)	(468)	9.360

Transparența metodologică: Entitatea este obligată să descrie nu doar utilitatea MPM-ului (de ce oferă informații relevante), ci și metoda exactă prin care a determinat efectele fiscale pentru elementele de ajustare (Paragraful 123e). Aceasta reprezintă o sarcină operațională semnificativă, necesitând calcule fiscale detaliate pentru fiecare ajustare „non-GAAP”.

–––––––––––––––––––––––––––

4. Audit și Conformitate: Trecerea la un nivel superior de rigoare

Cea mai profundă schimbare este transformarea indicatorilor de „marketing financiar” în date auditate. Din momentul includerii în Notele Explicative, MPM-urile devin obiectul auditului financiar. Acest lucru creează un nexus obligatoriu între prezentările CFO-ului și Cartea Mare (General Ledger). Nu mai pot exista cifre „ajustate” fără un traseu de audit clar, documentat și verificabil.

Calendarul implementării și sfat strategic:

• Data implementării: 1 ianuarie 2027.
• Reprezentare retrospectivă: Standardul impune reprezentarea retrospectivă a datelor, ceea ce înseamnă că cifrele pentru anul 2026 trebuie recalculate și prezentate conform noilor reguli IFRS 18 pentru a asigura comparabilitatea.
• Recomandarea expertului: Companiile trebuie să înceapă identificarea MPM-urilor acum. Orice subtotal menționat astăzi într-un discurs public sau raport anual poate declanșa, în 2027, obligația unei raportări auditate complexe.

–––––––––––––––––––––––––––

5. Ancora de stabilitate: Ce rămâne neschimbat?

Deși IFRS 18 reconfigurează fundamental prezentarea în Situația profitului sau pierderii și aduce MPM-urile sub reflectorul reglementării, fundamentele contabilității rămân neschimbate.

Este esențial de înțeles că IFRS 18 vizează exclusiv prezentarea și descrierea informațiilor. Standardul nu modifică regulile de recunoaștere și evaluare a activelor sau datoriilor (rămânând în vigoare standarde precum IFRS 9 pentru instrumente financiare sau IAS 37 pentru provizioane). Această distincție oferă o ancoră de stabilitate: în timp ce managementul primește mai mult spațiu pentru a-și expune viziunea strategică prin MPM-uri, baza de calcul a performanței rămâne ancorată în rigoarea evaluărilor IFRS consacrate.