Ce este IFRS 1 și de ce există?
IFRS 1 – Prima adoptare a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară este standardul care stabilește regulile de urmat atunci când o entitate pregătește primele sale situații financiare conforme cu IFRS.
Problema pe care o rezolvă este simplă: când o companie decide să treacă de la un alt cadru contabil (de exemplu, reglementările contabile românești bazate pe OMFP) la IFRS, nu poate pur și simplu „redenumi” liniile din bilanț. Standardele IFRS au cerințe de recunoaștere, evaluare și prezentare fundamental diferite față de normele locale.
Imaginează-ți că ai o casă construită după normele din 1995 și vrei să obții autorizație conform normelor actuale. Nu poți da doar o vopsea nouă — trebuie să verifici fiecare element structural, să îl aduci la standard acolo unde e necesar și să documentezi tot procesul. IFRS 1 este exact acel ghid de inspecție și conformizare pentru situațiile financiare.
IFRS 1 a fost emis de IASB în 2003 și a suferit multiple amendamente de atunci. Obiectivul său declarat este dublu: să asigure că primele situații financiare IFRS conțin informații de înaltă calitate, credibile și comparabile, și să permită costuri de tranziție rezonabile — prin excepțiile pe care le acordă.
Cine aplică IFRS 1 — și cine nu
IFRS 1 se aplică o singură dată — la prima adoptare. O entitate care aplică deja IFRS nu mai revine la IFRS 1, chiar dacă a existat o întrerupere în aplicare.
- Companie care trece de la OMFP la IFRS pentru prima dată
- Companie care a aplicat IFRS în trecut, dar ale cărei situații financiare anterioare nu au inclus o declarație explicită de conformitate cu IFRS
- Companie care a pregătit situații IFRS doar pentru uz intern, fără prezentare externă
- Companie care a pregătit un pachet IFRS pentru consolidare fără situații financiare complete
- Entitate care aplică IFRS în mod continuu de mai mulți ani
- Entitate care a ales să adopte IFRS, a renunțat, și revine — dacă situațiile financiare anterioare au conținut declarație de conformitate
- Entitate care pregătește situații financiare intermediare, aplică IAS 34, nu IFRS 1
În România, instituțiile de credit (bănci) aplică IFRS din 2012. Societățile ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe piața reglementată aplică IFRS pentru situațiile consolidate. Companiile individuale pot opta voluntar pentru IFRS dacă depășesc anumite praguri sau sunt entități de interes public. Fiecare dintre aceste entități, la prima trecere, a aplicat sau aplică IFRS 1.
Cele 3 date cheie ale tranziției
Cel mai frecvent punct de confuzie în IFRS 1 este înțelegerea și distingerea celor trei date fundamentale. Acestea nu sunt interschimbabile și au roluri complet diferite.
Data tranziției
Începutul celei mai vechi perioade comparative prezentate în primele situații financiare IFRS.
dacă raportezi 2025 cu comparativ 2024
Sfârșitul perioadei comparative
Sfârșitul perioadei comparative — data bilanțului anului anterior primei raportări IFRS.
Data raportării
Sfârșitul primei perioade de raportare pentru care se prezintă situații financiare IFRS complete.
primele situații IFRS
Bilanțul de deschidere — piatra de temelie
Primul pas obligatoriu impus de IFRS 1 este prepararea unui bilanț de deschidere conform IFRS la data tranziției. Acesta nu se publică în situațiile financiare, dar stă la baza tuturor calculelor ulterioare. Este punctul zero al IFRS.
La pregătirea bilanțului de deschidere, entitatea trebuie să:
| Acțiune | Ce înseamnă concret | Exemplu |
| Recunoască toate activele și datoriile cerute de IFRS | Adaugi în bilanț elemente care nu existau sub normele locale | Active privind dreptul de utilizare (IFRS 16), instrumente financiare derivate |
| Derecunoască ce nu se califică sub IFRS | Elimini din bilanț active/datorii care nu îndeplinesc criteriile IFRS | Cheltuieli de constituire capitalizate local, dar cheltuieli sub IFRS |
| Reclasifice elementele | Muti elemente dintr-o categorie în alta conform IFRS | Reclasificarea instrumentelor financiare conform IFRS 9 |
| Reevalueaze conform politicilor IFRS | Aplici bazele de evaluare IFRS | Stocuri la min(cost, VNR), imobilizări la cost amortizat sau valoare justă |
Toate ajustările față de bilanțul contabil anterior sunt recunoscute direct în rezultatul reportat sau altă componentă a capitalului propriu la data tranziției — nu în contul de profit și pierdere al perioadei comparative.
Principiul general și logica IFRS 1
IFRS 1 pornește de la un principiu radical: aplică retrospectiv toate IFRS-urile în vigoare la data raportării, ca și cum ai fi aplicat IFRS mereu. Asta înseamnă că trebuie să recalculezi totul de la zero — amortizări, provizioane, instrumente financiare — folosind politicile IFRS actuale.
Dacă acest principiu ar fi aplicat fără excepții, costurile de tranziție ar fi prohibitive. De aceea, IFRS 1 prevede excepții obligatorii (lucruri pe care nu ai voie să le faci retrospectiv, chiar dacă ai vrea) și excepții opționale (scutiri de la aplicarea retrospectivă pe care le poți alege).
Articolul următor din această serie tratează exhaustiv toate excepțiile și cum se aplică în practică.
Ce se schimbă față de reglementările românești — primele impacte
Pentru o companie care trece de la OMFP la IFRS, primele ajustări tipice în bilanțul de deschidere sunt:
| Element | Tratament OMFP | Tratament IFRS | Impact tipic |
| Imobilizări corporale | Cost fiscal, durate fiscale de amortizare | Cost real, durate economice (IAS 16) | Ajustare valoare netă ↑ sau ↓ |
| Contracte de leasing operațional | Cheltuiala perioadei | Activ ROU + datorie financiară (IFRS 16) | Creștere bilanț (active + datorii) |
| Stocuri | Cost istoric, FIFO sau CMP | Min(cost, VNR) — IAS 2 | Reducere valoare dacă VNR < cost |
| Provizioane | Recunoaștere deseori absentă sau limitată | Obligație prezentă + probabilă (IAS 37) | Creștere datorii, scădere capitaluri proprii |
| Instrumente financiare | Cost amortizat simplificat | Clasificare + evaluare IFRS 9 (FVTPL, FVOCI, AC) | Evaluare la valoare justă pentru unele instrumente |
| Impozit amânat | Calculat pe diferențe fiscale | Calculat pe TOATE diferențele temporare (IAS 12) | Creștere semnificativă a impozitului amânat |
3 Concluzii Cheie despre IFRS 1
🎯 Ce să reții din acest articol:
- IFRS 1 se aplică o singură dată: Este poarta de intrare în universul IFRS. Odată traversată, nu mai revii la el — dar regulile stabilite la tranziție influențează situațiile financiare ani de zile.
- Bilanțul de deschidere este fundamentul: Tot procesul de tranziție pornește de la bilanțul de deschidere la data tranziției. Orice eroare acolo se propagă în toți anii următori.
- Excepțiile există din motive practice: IFRS 1 nu cere imposibilul. Excepțiile opționale — în special valoarea justă ca cost prezumat pentru imobilizări — pot simplifica dramatic efortul de tranziție.
