Pe 11 noiembrie 2026, BCE a anunțat că, din 2027, va evalua altfel lichiditatea băncilor. Prin lichiditate înțelegem capacitatea unei bănci de a avea bani disponibili și de a-și plăti obligațiile la timp.

Chiar dacă România nu e în zona euro, schimbarea ne privește și pe noi. Hai să vedem, pe înțeles, ce se schimbă și ce înseamnă pentru băncile din România.

1. Ce se schimbă la lichiditatea băncilor BCE

În fiecare an, BCE trece băncile pe care le supraveghează printr-un fel de control medical complet. Procesul se numește SREP, de la Supervisory Review and Evaluation Process (procesul de supraveghere și evaluare), iar lichiditatea e una dintre cele patru componente ale lui.

De ce contează atât de mult? O bancă poate avea capital suficient și totuși să intre în dificultate dacă nu are bani disponibili în momentul în care clienții își retrag depozitele. Capitalul arată cât de solidă e banca pe termen lung. Lichiditatea arată dacă poate plăti azi, mâine și săptămâna viitoare.

Potrivit newsletterului de supraveghere al BCE, din 2027 evaluarea lichidității va avea trei componente:

  • lichiditatea pe termen scurt: are banca destui bani pentru plățile din zilele și săptămânile următoare?
  • stabilitatea finanțării: sunt stabile sursele din care se finanțează banca, de exemplu depozitele clienților?
  • controalele: își administrează banca bine aceste riscuri? Aici intră și ILAAP, de la Internal Liquidity Adequacy Assessment Process (procesul intern de evaluare a adecvării lichidității), prin care banca își evaluează singură necesarul de lichiditate.

Pentru fiecare bancă, BCE calculează mai întâi un scor automat, pe baza datelor raportate. Supraveghetorul îl ajustează apoi în funcție de specificul băncii, de exemplu modelul de afaceri sau structura finanțării. Rezultatele vor fi discutate cu fiecare bancă în vara lui 2027, iar după aceea metodologia rămâne neschimbată până în 2030.

Ce date folosește BCE? Informații pe care băncile le raportează deja: când intră și când ies banii, de la cine se împrumută banca, ce parte din active e deja adusă drept garanție, ce poziție de lichiditate are pe fiecare valută și ce plan de finanțare are. Nu apar deci raportări noi, dar cele existente devin mai importante.

De reținut

Din 2027, BCE evaluează lichiditatea pe trei componente: bani pentru termen scurt, finanțare stabilă și controale solide. Punctul de plecare sunt datele pe care băncile le raportează deja.

Webinar: AI pentru situații financiare, cu Cristian Dumitrescu

2. De ce ne privește, deși nu suntem în zona euro

Din două motive.

Primul: noua metodologie a BCE preia simplificările din ghidurile revizuite ale Autorității Bancare Europene (ABE), detaliate în raportul final EBA/GL/2026/06, care se aplică din 1 ianuarie 2027. Ghidurile ABE se adresează tuturor autorităților de supraveghere din UE, deci și Băncii Naționale a României.

Al doilea: multe dintre băncile mari din România fac parte din grupuri supravegheate direct de BCE. BNR supraveghează banca din România, iar BCE supraveghează grupul. Pentru lichiditate, cele două autorități trebuie să încerce să ajungă la o decizie comună, așa cum prevede directiva europeană privind cerințele de capital (CRD), la articolul 113.

Concret, piața bancară din România arată cam așa:

  • filiale ale unor grupuri din zona euro, precum BCR, BRD, UniCredit, Raiffeisen sau Intesa Sanpaolo: sunt supravegheate de BNR, iar grupurile din care fac parte sunt evaluate de BCE;
  • sucursale ale unor bănci din zona euro, precum ING: o sucursală nu e o bancă separată, ci o parte a băncii-mamă, așa că supravegherea prudențială revine în principal autorității din țara de origine, în acest caz BCE;
  • bănci cu capital românesc, precum Banca Transilvania, CEC Bank sau Exim Banca Românească, plus băncile mici și cooperativele de credit: sunt supravegheate doar de BNR.

3. Ce înseamnă pentru filialele grupurilor mari

Pentru BCR (grupul Erste), BRD (Société Générale), UniCredit Bank, Raiffeisen Bank sau Intesa Sanpaolo Bank România, schimbarea nu vine printr-o lege nouă, ci prin cerințele grupului. Cel mai probabil, se va vedea în patru locuri:

  • Leul capătă mai multă greutate. Pentru un grup din zona euro, leul e o valută străină, iar BCE a inclus lichiditatea în valută printre indicatorii pe care îi urmărește.
  • Finanțarea primită de la grup va fi analizată mai atent. Încă din testul de lichiditate din 2019, BCE observa că filialele din afara zonei euro, privite separat, ar rezista mai puțin unui șoc de lichiditate și se bazează adesea pe finanțarea de la grup.
  • Depozitele locale rămân un punct forte. Potrivit Raportului anual BNR pe 2025, băncile din România se finanțează în principal din depozitele clienților de aici, nu din împrumuturi de la grup. Asta contează pozitiv la stabilitatea finanțării.
  • Fuziunile cer date curate. UniCredit a preluat Alpha Bank, Intesa Sanpaolo a preluat First Bank, iar Raiffeisen integrează acum Garanti BBVA. După o fuziune, sistemele și datele de raportare trebuie integrate și verificate atent.
Webinar: AI pentru situații financiare, cu Cristian Dumitrescu

4. Ce înseamnă pentru băncile românești

Banca Transilvania, CEC Bank, Exim Banca Românească, băncile mai mici și cooperativele de credit nu sunt supravegheate de BCE, ci de BNR. Totuși, pentru că ghidurile ABE se aplică și în România, e de așteptat ca BNR să urmeze o logică asemănătoare. Rămâne de văzut exact cum le va aplica.

Ce arată cifrele

Vestea bună e că punctul de plecare e solid. În Raportul asupra stabilității financiare din iunie 2026, BNR arată că băncile din România aveau, în martie 2026, un LCR de 246%, față de o medie UE de 163%. Minimul cerut este 100%. Am mai scris despre indicatorii băncilor de la noi și într-o analiză pe datele din 2024.

Ce înseamnă, pe exemplu? LCR compară activele foarte lichide ale băncii (numerar, rezerve la banca centrală, titluri de stat) cu banii care ar putea ieși din bancă în 30 de zile de criză. Dacă o bancă estimează că, într-o lună de stres, ar putea pierde net 100 de milioane de lei, un LCR de 246% înseamnă că are aproximativ 246 de milioane de lei în active pe care le poate transforma rapid în bani.

Și NSFR, indicatorul care arată dacă activele pe termen lung sunt finanțate din surse stabile, e mult peste minimul de 100%.

Unde e partea mai sensibilă

Peste 85% din rezerva de lichiditate a băncilor românești e formată din titluri de stat, față de circa 31% în UE. BNR avertizează că această concentrare înseamnă și risc: dacă finanțarea statului român se scumpește, presiunea se poate transmite și asupra lichidității băncilor. Mecanismul e simplu: când dobânzile cresc, titlurile deja cumpărate valorează mai puțin, deci scade valoarea lor justă.

BNR semnalează și un risc mai nou: un atac cibernetic sau o problemă tehnică pot determina clienții să-și retragă banii foarte repede, inclusiv din aplicațiile de mobile banking. De aceea contează nu doar cât de mare e rezerva, ci și cât de stabile sunt depozitele.

Pentru CEC sau BT, care nu au în spate o bancă-mamă străină, stabilitatea depozitelor și diversificarea rezervei de lichiditate sunt chiar temele pe care noua abordare le pune în centru. Pentru băncile mici și cooperativele de credit, ghidurile ABE cer o evaluare proporțională cu mărimea și riscurile lor, ceea ce ar trebui să însemne o analiză mai țintită, nu mai multe documente.

De reținut

Băncile din România au mult mai multă lichiditate decât media europeană. Punctul sensibil este că o mare parte din ea e plasată în titluri de stat.

5. Ce se schimbă concret pentru echipele din bancă

Pentru cei din trezorerie, risc, financiar sau raportare, schimbarea nu înseamnă formulare noi, ci alt tip de discuție cu supraveghetorul. Câteva exemple:

  • Raportările devin punctul de plecare al evaluării. O eroare în scadențe sau în clasificarea unui depozit nu mai e doar o problemă de raportare. Poate influența scorul inițial al băncii.
  • Explicațiile contează mai mult. Scorul automat e doar un punct de plecare. Echipa trebuie să poată explica de ce situația băncii e mai bună sau mai rea decât arată cifrele, de exemplu din cauza unor depozite foarte stabile sau a unei concentrări pe câțiva clienți mari.
  • ILAAP-ul trebuie să fie coerent cu raportările. Dacă analiza internă spune un lucru, iar raportările altceva, supraveghetorul va întreba de ce.
  • În filiale, cererile vin și de la grup. Trezoreria grupului va avea nevoie de date mai detaliate pe lei și pe euro, pentru a-și pregăti propria discuție cu BCE.

6. Ce poți face de acum

Dacă lucrezi într-o bancă, în audit sau în consultanță, iată o listă scurtă:

  • Află de unde vin datele. Scadențe, surse de finanțare, lichiditate pe valute: din ce sistem vine fiecare și cine răspunde de ea?
  • Compară ILAAP-ul cu raportările. Diferențele trebuie explicate înainte să le găsească supraveghetorul.
  • Analizează separat leii și euro. Un indicator bun pe total poate ascunde o poziție mai slabă într-o anumită valută.
  • Fă legătura cu situațiile financiare. IFRS 7 cere prezentarea riscului de lichiditate, inclusiv analiza scadențelor datoriilor. Iar clasificarea titlurilor de stat după IFRS 9 stabilește dacă variațiile lor de valoare trec prin contul de profit și pierdere, prin capitalurile proprii sau nu se recunosc deloc, în cazul celor evaluate la cost amortizat.
  • Urmărește BNR. Vezi cum preia ghidurile ABE și ce semnalează în următorul raport asupra stabilității financiare.

Vrei să afli noutățile IFRS, ESG și AI?

Abonează-te gratuit la newsletterul Cultura Financiară și primești articolele noi direct pe email. Te poți dezabona oricând.